”cutiuța cu secrete”

” – Ești precum o cutiuță cu secrete…..

– …..?

– Pentru că taci, asculți și aduni …… ce ajunge la tine rămâne în taina tăcerii. Iar tu, dacă cel care îți vorbește îți cere, îi dai răspunsuri. Pe măsura nevoii lui…. Pot să te numesc cutiuța mea cu secrete?

– …poți….cred…..”

Așa s-a petrecut un dialog între mine și colega mea de clasă – Dana, cândva, prin clasa a cincea. Am simțit atunci o mare responsabilitate, chiar dacă la anii respectivi nu am știut să-i pun nume sentimentului ce mă încerca. Tot ce îmi amintesc sunt zâmbetul, încrederea și speranța din privirea colegei mele că ceea ce vedea în mine nu o înșeală.

Anii au trecut, iar eu am păstrat ”cutiuța cu secrete”.

Acum pot spune că am transformat-o într-un cufăr plin cu povești, peripeții, năzdrăvănii, învățăminte și momente magice. De ce magice? Pentru că, atunci când deschid cufărul cu amintiri se furișează câte o povață care aduce cel puțin un zâmbet celui din fața mea.

Așa a luat ființă această filă din cartea vieții mele. Din dorința de a ajunge stropi de magie în viața celor care vor să trăiască prin povești și, de ce nu – vor să fie parte din povestea vieții mele.

Mulțumesc că poposești în drumul tău aici, în lumea mea magică și îmi doresc să mergi mai departe încărcat cu ”bunătăți” precum fata moșului cea harnică sau Prâslea cel voinic!