Căpița lui Maslow
... e vara (anotimp!) zilei de 10 august, anul de grație 2018 ...
Ce-am ajuns!!!!
Să căutăm cu înfrigurare un partener de ”dialog” pe facebook, să căutăm cu o sete insesizabilă activitățile ”prietenilor” virtuali pe care îi urmărim cu sau fără să știm de ce.
Căutăm, în funcție de starea de spirit pe care o avem, cântece, melodii pe youtube, un film care să ne arunce într-o lume ”paralelă” – că tot e la modă – sau măcar să ne scoată din lumea noastră în care, orișice am face, nu ne simțim bine.
Căutăm saituri de îmbrăcăminte, de încălțăminte, de accesorii, care mai de care mai sofisticate.
Contează atât de puțin dacă în noi se află grație, feminism sau masculinitate – că de feminitate sau bărbăție poate fi vorba pur excepțional – contează atât de puțin dacă portofelele există, dacă avem ocazii în care să ne fluturăm achizițiile, dacă știm cum, când și cum să însoțim o ținută, și prin verbalizare de bun-simț, fără atacuri la/despre păreri pe care nu le înghițim, că de socializare nici pomeneală!
Achiziționăm de toate virtual: lucruri materiale, cursuri, diplome, pământ pe alte galaxii, boli autoimune, boli ale generației aitistice, boli psihice, criminale, boli de inimă neagră, boli de suflet, uneori inventăm unele ca să fim în trend sau doar băgați în seamă; achiziționăm parteneri de suc, de cafea, de cină sau de mic dejun, parteneri de pat, de sex, de dragoste falsă sau imaginară, iar ce e mai rău în opinia mea, achiziționăm inclusiv parteneri de viață.
Deși, oricum îți ia o viață să îți cunoști partenerul/a. Asta, dacă nu vreți să vă ”schimbați” reciproc cât mai repede și cât mai drastic, într-o falsă idee de posesivitate absolută asupra achiziției.
Îți ia o viață să (te) cunoști, da. Îți ia ani din viață să te accepți în primul rând pe tine, darămite pe altul!. Îți ia ani din viață să te bucuri de ce ești, de ceea ce devii secvențial. Îți ia ani din viață să te poți bucura de celălalt de lângă tine, indiferent dacă e capra vecinului, țapul ispășitor, amantul/a perfect/ă, iubirea vieții tale etc. Sau, mai rău, să te poți simți împlinit de proprii copii.
Și ar mai fi....
De fapt, acea viață care îți e luată până să faci cele scrise mai sus, plus altele existențiale care contează atât de mult […sau deloc!...], le poți conștientiza într-o clipită – căci secunda e definită de timp, spațiu și știință.
Îți dă și nicidecum nu-ți ia, o senzație de plinătate, de întregire, de ...absolut! să observi, să accepți, să iubești, zâmbind la tot și la toate! Nu tâmp! Nu fals! Nu segmențial sau milimetric! Zâmbind cu toată ființa ta!
Ce ai de pierdut?!
Dar de ce să gândești că ai avea ceva de pierdut?!
Gândește așa cum ți-ar plăcea să te simți: ce mă face să mă simt bine? Ce îmi dă acea stare de ...”wooow!” instant? Ce pot face să păstrez starea, să o prelungesc și, de ce nu, să o amplific?
Dar, ce ar fi dacă aș împărtăși-o?
Te vei întreba ”cu cine?!”
Privește în jurul tău – dar nu stând în pat, nu într-o cameră cu obloanele trase, nu stând turcește pe un covor și plângându-te de soartă etc...nu! privește în jurul tău când ești pe stradă, pe ștrand, la un suc, cafea, înghețată, la servici sau stând la coadă la x magazin sau instituție. Vorbește ca să comunici, intră în vorbă (cum ar spune bătrânii) cu cei de lângă tine, respectuos, zâmbind senin, observând bipedul de lângă tine cu adevărat și ascultând atent răspunsurile sale.
Lumea asta e făcută din miliarde de posibilități.
Și totuși, majoritatea se opresc la o simplă formă geometrică – piramida. Cea a lui Maslow. Care seamănă cu o căpiță de fân. Oare s-o fi inspirat omul de la țăranul român? Că și căpița are o logică în construirea și utilizarea ei (...)! Și căpița e începută de la bază, protejând cu partea superioară fiecare bucățică din straturile inferioare...
... e păcat să te oprești la bază, contemplănd doar din priviri orizontul ce-ți face ceafa cută.
Escaladează piramida aia! Că, dacă te-ai duce în Egipt, ai face-o de dragul unei poze șeruită pe feisbuc!
Fă-o constant în propria-ți viață!
Ia cu tine încă un biped! Măcar unul!
Dar, mai important, protejează-ți mansarda – acolo sădește constant semințe, asigură-te că au viață, că au puls, că dau rod, și lasă rodul să ajungă la cei care au nevoie să se înfrupte din el.
....îmi place matematica, filozofia ... și multe altele îmi plac dar, cel mai mult îmi place inovația, creativitatea, zburdălnicia unei minți neșlefuite de tot. Căci, ce e mai frumos și mai înălțător decât o minte care să te ducă la .... o piramidă în oglindă? o altă formă geometrică ce (poate!) așteaptă să fie descoperită din vârful primei piramide asemuite omenirii?
Hmmm....îmi iau gândul, imaginația și trupul și plec să-mi plimb creierul într-o lume reală, palpabilă, (ne)sătulă, (ne)sexată, (ne)udată, (ne)înțeleasă și (ne/re)descoperită de tot!
Ceea ce vă îndemn și pe voi, cei care aveți mansardă, chiar dacă stați ... la bloc!
