Doamne, dă-ne bunătate.....!

---

Doamne, Doamne, ceresc Tată

Noi pe tine Te rugăm

Dă-ne la toți bunătate,

……doar așa-om avea de toate!

Lasă-ne-n amarul nostru

Să-nghițim pe săturate

Pietre, țepe și ocare

Ce le luăm pe nemâncate

De la toți, cei făr’de suflet

Ce n-au inimă și cuget!

Lasă-ne-n întuneric, Doamne!

E păcat să-ai ochi să vezi!

Lasă-ne mai bine-n foame

Și-n tăcere să ne-așezi

Ici și colo, în unghere

Pân’ ne lepădăm de fiere….

Lasă-ne, o, Doamne! Muți!

E păcat ca s-avem limbă -

Ce în gură doar se plimbă -

Relele cu ea s-asmuți

Către semenii tăi-frații

Ce-n trufie nu-s ca alții!

Ia-ne, Doamne-auzu-n veci!

E păcat s-auzi cum geme

Și urechea să n-o pleci,

Strivind sub bocanc un “vierme”,

Tu, călcând vioi poteci….

Uitând că și tu, o vreme

Sălășluiești ici…..și pleci!

Lasă-ne-n amarul nostru!

Uită-ne, Doamne! Pe toți!

Doar așa, când suntem “morți”

Ce-i al meu e și al vostru!

Vom putea spune din inimi

Fără a călca-n străchini…..

Fă-ne, Doamne, la tot pasul

Mii de greutăți de plumb!

Ca, atunci când ne-o suna ceasul

Stând drepți, judecând strâmb

Să gustăm din libertate

Precum fură-a noastre fapte!

……………………….

Doamne, Ție-ți mulțumesc!

Pentru toate ce mi-ai dat!

N-am știut nici să cerșesc,

N-am făcut nici un palat,

N-am făcut bici din rahat,

Și nu am ajuns un ratat!

Dimpotrivă, sunt un nimeni

Neștiut, nesocotit,

Dat de-o parte de-ai săi semeni

Precum șpanul la pilit;

Un neghiob, o frunză-n vânt,

Ce privirea n-o încânt….

Mulțumesc ție - omenire!

Că din om cu o menire

M-ai făcut să mă transform

Într-un sălbatic diform

Cu o inimă pustie

Fără glas, fără simțire!

Mulțumesc acum și mie….

Prost, urât și condamnat

Să iubească-n veșnicie

Orice om, orice “rahat”!

Chiar de inima-i pustie

S-a-mpietrit de lăcrimat!

Doamne, Doamne, ceresc Tată!

Eu pe Tine, azi, Te rog:

Lasă-mă să mai pot plânge!

Lasă-mă să simt că pot!

Lasă-mă…. să văd cum curge

Dragostea de neam, de frate!

Lasă-mă s-aud cum geme

Sufletul….. și nu se teme

Că va fi secătuit

Ca deșertul…… pustiit!

Lasă-mă, cu grai ales

Să vorbesc ca să zâmbesc!

Lasă-mă……!!!!!

Lasă-mă în taină, ochii

să croiască mângâieri

precum șoldurile-n rochii

și-ascund finele plăceri…..

lasă-mă, la ceas de seară

să pot plânge……

viața nu mi-o fă povară…..

inima, Tu, nu mi-o frânge……

Doamne, Doamne, ceresc Tată….

Eu, pe Tine, azi, te rog:

Dă-ne la toti bunătate,

…….doar așa-om avea de toate!