Când gene ude....

Când gene ude, tremurânde

Se-apleacă ușor, într-un sărut

Ce numai ochiul minții-l știe

Și sufletul rănit...

tăcut,

Tu, omule, oprește-o clipă

Din fuga ta necontenită!

Oprește-te, căci viața-i scurtă

Iar nemurirea dacă există

N-o vei găsi în...dormitor!

Nici după pulturi reci de baruri

Nici prin ecran de televizor!

Nu, nu o vei găsi-n biserici

Oricâte rugi vei îndrepta

Spre ceruri, spre divinitate

Spre sfinți, apostoli sau alți zei!

nu stă ascunsă printre rafturi

Prin magazine de doi lei!

Nici în natură, prin copaci

Sau pajiști legănate-n soare

Și ciripit de ....porumbei....

Nu, nemurirea de există

Ea e în tine, ea e vie!

Atâta vreme cât te zbați

Și-o cauți precum o ...stafie

Hmmm, faci precum acei frați

Ce se-junghie pe-o glie...

Nemurire! Ce făclie!

Nemurirea e în noi!

Este cea care te scapă,

De rele și de nevoi

Este cea care-ți dă apă!

E izvorul cel din stâncă

Ce-și croiește drum, tăcută,

Hotărâtă....

Către alte culmi, mai noi:

Culmi de liniște deplină,

Culmi de pace și odihnă,

Culmi de soare iubitor,

Culmi de stele și de nori

Ce veghează noaptea lină

Ca măicuța pruncu-n somn...

.............

Când gene ude, tremurânde,

Se-apleacă triste spre pământ

Tu, omule! Ia o batistă -

Adună lacrimile-n ea

Și dă-le un sărut fierbinte

Să se topească ura grea....

Ura legată de menire....

Ura legată de simțire...

Ura legată de-o-amintire....

Ori de un vis îndepărtat

Ce pare a fugi de tine

Precum un tren ....ratat.

Când gene ude, tremurânde

Te vor privi încrezător

Tu, omule, tu! Ia aminte:

Atunci vei fi nemuritor!