Iubire ... pură

Sentimentele de drag, de iubire, te determină să realizezi că nu vei face compromisuri niciodată. Când îți pasă cu adevărat de semenii tăi toate acțiunile tale sunt menite să le faci din inimă, din suflet. Nu vei simți că duci o povară nici când crezi că ochii ți se închid de oboseala fizică, nici când trupul își cere drepturile firești, nici când rațiunea îți spune să te oprești, nici când vremurile sunt tulburi sau plouă afară sau ninge sau e grindină….

Nu, nu vei simți nimic negativ. Pentru că toate simțurile tale sunt pline de binele ce simți că-l faci. Toate simțurile tale știu, înainte ca tu să conștientizezi, că ceea ce faci este mai presus de tine, este pornit dintr-un firesc al omeniei, al bunului simț, al acelor sentimente de împlinire pe care cuvintele nu le vor descrie niciodată.

De-a lungul timpului, poeți, scriitori, analiști, filozofi, psihologi, eseiști și alte minți (i)luminate au descris iubirea în diverse ipostaze, prin diverse și nenumărate epitete, metafore, culori și stări. Încă nu am găsit o definiție a ceea ce înseamnă sentimentul pur de iubire. Nu în cuvinte. Nu în cifre.

Sentimentul este imposibil de (de)scris, este (i)logic, este (i)real.

Nu e cosmic. Nu e pământesc.

Se simte doar. Se trăiește. Te împlinește. Se transmite. În stare naturală.