Cuvinte

În vremurile de demult, scrierile erau rare și omenirea se ”bătea” să citească cât mai mult și să-și însușească învățămintele scrise de minți trudite sau sclipitoare – minți istovite de vâltoarea propriei vieți sau minți care foloseau condeiul pentru a scrie despre patimile și/sau bucuriile altora.

Existau sfaturi de la bătrâni, existau povești de la bunici. Existau poezii scrise în umbra dorului pătruns de dragostea inocenței tinere. Existau povești spuse de părinți pentru copii înainte de a da târcoale moșul Ene... Existau râsete zglobii de copii ghidușii... Existau dialoguri vii între generații. Existau atât de mult cuvinte, fraze, ROSTITE.

Astăzi....?

Se scriu cărți în baza unor negocieri comerciale cu tipografiile. Se sciu cărți din frustrări adunate. Se scriu poezii din lacrimi rostogolite noaptea târziu și spălate în roua dimineții. Se scriu povești reale confundate cu viața prietenilor imaginari....Se scriu atâtea cuvinte ce gura nu le poate rosti într-o zi ... sau într-o viață de om (poate) netrăită. Se scriu atâtea volume de cărți și sunt atât de puține cele citite. Sunt atât de puține cele învățate din scârțâitul foilor atinse de degete fremătânde....Și mai puține învățăminte cercate în propria viață. Se scriu cărți ... virtuale pentru oameni care trăiesc la fel de virtual.

Unii dintre voi știu că nu sunteți de acord cu cele scrise. E firesc. E dreptul fiecăruia la opinie. O respect. Dar vă întreb: unde sunteți? În care comunitate existați? Ce dimensiune ne desparte? Ce ne poate apropia încât să schimbăm păreri, să ne destăinuim fapte și momente trăite? Ce ne poate lega pe noi, ca omenire, încât să rămânem UMANI? Să ne păstrăm darul rostogolirii cuvintelor înțelepte în beneficiul unei minți sănătoase și al unui suflet vesel?

......

Iubesc să fiu alături de oameni! Iubesc dialogul, schimbul de idei! Ador să mă simt mică, prostuță chiar, să pot să ma completez cu fărâme de suflet scuturate de ceilalți... să mă împodobesc cu sclipirea minților luminate din juru-mi...Iubesc! Oamenii. A

dor să vorbesc și să ofer celorlalți. Asta voi face atâta timp cât trăiesc.