Libertate

Înainte de anul 1989 erai liber să îți exprimi crezurile de orice natură și știai fără nici o urmă de îndoială în cât timp îți vei vedea viața retro în câteva secunde.....

Astăzi, poți să te exprimi liber în câte secunde vrei, își poți ex-pune viața în milisecunde, îți poți exprima părerea pentru fiecare secundă – a ta, a celorlalți, trăită de tine sau de ceilalți pe care îi cunoști sau nu - prin diverse moduri: în scris, verbal, telefonic, tele-shopat, photo-shopat, virtual, amuzant, enervant, psihologic, piticologic, serios, mai schimonosit sau nu.

Alegerea e a fiecăruia.

Mă întreb însă câți dintre cei care își expun textele au cu adevărat libertatea de exprimare?

Câți sunt liberi în gândire cu adevărat?

Câți gândesc ceea ce exprimă?

Câți au capacitatea de a gândi individual?

Câți sunt liberi în așa mod încât să poată expune o părere obiectivă, fără a putea fi acuzați de cârcoteală ieftină//scumpă?

E simplu să vorbești, e simplu să ai păreri, să oferi sugestii, să observi, să fii/nu fii în acord cu o stare de fapt reală sau ipotetică, să îți fluturi opinia, să oferi, să ceri, să iei.....

E simplu – însă în măsura experiențelor proprii de viață, în măsura experienței profesionale, personale, în măsura documentării teoretice, practice, științifice, palpabile, din văzutele proprii, prin pipăitele proprii, prin simțămintele proprii, trecute toate prin papilele propriilor trăiri!

Căci, altminteri, orișicât ai fi de dotat ca și inteligență - emoțională, artificială, umană, animală, marțiană sau de altă natură (ne)cunoscută sau (ne)descoperită sau (ne)pitită de veacuri...ești un alt soi de mașinărie robotizată precum cucul ce iasă din coșmelie să cânte ora exactă!

Adică programat!

Dacă nu ai înțeles, mă bucur sincer pentru tine!

Ești unul dintre cei mai fericiți pământeni în viață! Ești de (ne)invidiat!

Iar dacă, totuși, m-am făcut înțeleasă....înseamnă că ne aflăm de aceeași parte a baricadei și mi-aș dori să te cunosc – să schimbăm priviri, energii, să experimentăm împreună sau separat, să construim din vise (ne)bune o lume reală, așa cum ea orișicum există dincolo de vălul umanoid cu care suntem îmbălsămați constant.

De așteptat ... eu una nu aștept ... nu te aștept ... habar nu am dacă am sau dacă ai timp, dacă sunt sau dacă ești, dacă ... dacă ... Știu sigur că eu nu am răbdare, că sunt într-un continuu freamăt, că sunt într-o continuă mișcare, sunt precum o furtună, uneori precum o tornadă, sunt arșiță, ploaie de vară, vânt, adiere ... sunt așa cum vreau să fiu atunci când îmi propun. Însă (nu) îmi propun (decât) să înfăptuiesc menirea pentru care exist. Indiferent dacă vreau, dacă îmi place sau nu, dacă știu cum sau nu, dacă îmi face bine sau nu, dacă ... dacă ...

... dacă vei voi ...

Știi unde mă găsești.